ÎNTEMEIEREA MOLDOVEI

În urmă cu 650 ani, pe harta politică a Europei apărea un nou stat, situat la intersecţia sferelor de influenţă ale Ungariei, Poloniei şi Hoardei de Aur. Constituit în calitate de marcă de apărare a graniţelor estice ale regatului maghiar (condusă de enigmaticul Dragoş), acest stat a reuşit, începând cu 1359, să aibă un destin independent sub conducerea lui Bogdan din Cuhea şi a urmaşilor săi, dintre care cel mai glorios a fost Ştefan cel Mare.

Apariţia Moldovei medievale s-a datorat unui complex de împrejurări istorice externe şi interne. Astfel, vecinii acestui stat erau slăbiţi de traversarea unei perioade tulburi, motiv pentru care nu au putut interveni eficace în vederea împiedicării apariţiei şi consolidării sale. Stingerea dinastiei arpadiene – 1300 – a slăbit Ungaria, statul polon nu era pe atunci deplin consolidat iar influenţa Hoardei de Aur se afla într-o continuă scădere. De aceea, comunităţile locale din Moldova, beneficiind iniţial de sprijinul şi conducerea elitei nobiliare româneşti din Maramureş (urmaşii lui Bogdan din Cuhea şi însoţitorii lor), au creat în răsăritul Europei un stat feudal, cu nucleul iniţial de formare aflat în nord-vestul Moldovei.

Nord-vestul Moldovei (actualul judeţ Suceava), cu oraşele Baia, Siret şi Suceava, a avut un rol fundamental în geneza şi expansiunea acestui stat, fiind supus influenţelor cultural-economice central europene (maghiare în secolele XIV-XV şi polone în secolele XIV-XVIII), înainte de apariţia acestuia. Localităţile Baia şi Siret sunt menţionate documentar, anterior anului 1359, în legătură cu coloniile de acolo, formate din saşi transilvăneni sau germani originari din Galiţia învecinată. Sigiliul oraşului Baia, anterior anului 1341, avea inscripţia latină Sigilium capitalis civitatis Moldaviae Terra Moldaviensis, scrisă cu caractere gotice şi reprezentarea sfântului catolic Hubertus. Pentru anul 1345 este documentată aici, ca şi la Siret, existenţa a două mănăstiri franciscane.

Prima menţiune documentară sigură a Sucevei în calitate de oraş capitală a Moldovei datează din 10 februarie 1388. Rolul economic, politic şi cultural proeminent în Evul Mediu al oraşului Suceava a fost estompat în secolele XVI-XVIII de către oraşul Iaşi, iar începând cu ultima treime a secolului XVIII şi până în anul 1947 de către oraşul Cernăuţi. În secolul XV Suceava a avut un însemnat rol economic, fiind plasat pe drumul comercial ce lega Marea Baltică de Marea Neagră, având drept puncte terminus oraşele-porturi Chilia şi Cetatea Albă. În aceste oraşe, mărfurile vehiculate de negustorii Hansei (inclusiv cei din Liov, actualul Lviv din Ucraina) erau schimbate cu mărfurile aduse din Asia de către negustorii genovezi şi veneţieni. La întoarcere, aceşti negustori treceau prin Suceava, motiv pentru care plăteau taxe vamale consistente. În general, post 1989, „perioada moldovenească” din istoria oraşului şi judeţului Suceava a fost estompată (ocultată) de istoria Bucovinei de după 1775.

În acest an se împlinesc, în mod convenţional, 650 ani de la întemeierea Moldovei. Astfel, deputaţii din parlamentul de la Chişinău au adoptat pe 26 decembrtie 2008 un proiect de lege privind instituirea medaliei jubiliare „650 de ani de la întemeierea Ţării Moldovei”. Totodată, se are în vedere instituirea ordinului Bogdan Întemeietorul, ce urmează a fi conferit pentru „merite remarcabile în dezvoltarea şi consolidarea statalităţii Republici Moldova, contribuţia la renaşterea naţională, la consolidarea păcii civice, la instaurarea coeziunii şi concordiei în societate, armonizarea relaţiilor interetnice, precum şi pentru sporirea imaginii Republicii Moldova pe plan extern”.

REPUBLICA MOLDOVA

La 27 august 1991, Republica Moldova şi-a proclamat independenţa.

Conform Constituţiei, Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Capitala ţării este oraşul Chişinău, cu o populaţie de 785,1 mii de locuitori (2008).

Republica Moldova este situată în regiunea de sud-est a Europei, în nord-estul Balcanilor, pe un teritoriu cu o suprafaţă de 33 843,5 km2. La vest se învecinează cu România, iar la nord, est şi sud cu Ucraina. Teritoriul republicii se întinde de la nord la sud pe o distanţă de 350 km, de la vest la est – 150 km. Punctele geografice extreme sînt: la nord – satul Naslavcea, raionul Ocniţa (48°29´ latitudine nordică), la sud – satul Giurgiuleşti, raionul Cahul (45°28´ latitudine nordică), la vest – satul Criva, raionul Briceni (26°37´ longitudine estică), la est – satul Palanca, raionul Ştefan-Vodă (30°09´ longitudine estică). Centrul geografic al teritoriului ţării are următoarele coordonate: 47°17´ latitudine nordică şi 28°32´ longitudine estică. Aceste coordonate coincid parţial cu coordonatele satului Oneşti (raionul Străşeni), situat în valea rîului Ichel.
Principalele cursuri de apă sînt Nistru (660 km, în limi tele Republicii Moldova), Prut (695 km, în limitele Republicii Moldova), Răut (286 km), Bîc (155 km), Botna (152 km). Cele mai mari lacuri naturale sînt Beleu, cu suprafaţa de 6,3 km2, Manta – 4,5 km2, Sălaş – 3,7 km2, Dracele – 2,7 km2, Rotunda – 2,1 km2, Nistrul Vechi – 1,9 km2 şi Roşu – 1,2 km2.
Altitudinile teritoriului Republicii Moldova variază între limita maximă de 429 m (dealul Bălăneşti, raionul Nisporeni) şi minimă de 4 m (satul Palanca, raionul Ştefan-Vodă).
Lungimea totală a frontierei de stat a Republicii Moldova este de 1 906 km (sectorul acvatic – 951 km, sectorul terestru – 955 km). Frontiera Republicii Moldova cu România pe rîul Prut are o lungime de 684 km, din vecinătatea satului Criva (raionul Briceni) pînă la vărsarea Prutului în fluviul Dunărea (la 0,5 km sud-vest de satul Giurgiuleşti, raionul Cahul). Frontiera cu Ucraina se întinde pe o distanţă de 1 222 km, între satele Criva şi Naslavcea, continuînd pe fluviul Nistru pînă la satul Nimereuca (raionul Soroca), apoi, încadrînd teritoriul la est de Nistru pînă la satul Palanca (raionul Ştefan-Vodă), traversează spaţiul interfluviului Nistru–Prut pînă la fluviul Dunărea. Lungimea sectorului terestru al frontierei moldo-ucrainene – 955 km, lungimea sectorului acvatic – 267 km, inclusiv pe fluviul Nistru – 204,3 km. Partea nordică a sectorului moldo-ucrainean al frontierei de stat a Republicii Moldova – 297,3 km. Partea estică a sectorului moldo-ucrainean – 453,4 km, partea sudică – 471,3 km.
Populaţia Republicii Moldova este de 3 572,7 mii de locuitori (2008). Conform datelor recensămintelui populaţiei din 2004, în Republica Moldova locuiau: moldoveni – 2 564,8 mii; ucraineni – 282,4 mii; ruşi – 201,2 mii; găgăuzi – 147,5 mii; români – 73,3 mii; bulgari – 65,6 mii; ţigani (romi) – 12,2 mii; evrei – 3,6 mii şi alte naţionali tăţi – 18,5 mii. Densitatea medie a populaţiei constituie cca 117,7 locuitori/km2 (2008).
Drapelul de Stat al Republicii Moldova este Tricolorul cu Stema de Stat. Cele trei culori, sub formă de fîşii de dimensiuni egale, sînt dispuse vertical în următoarea succesiune a culorilor de la lance: albastru, galben, roşu.
În centru, pe fîşia de culoare galbenă, este imprimată Stema de Stat a Republicii Moldova, care reprezintă un scut tăiat pe orizontală avînd în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară – albastră, încărcat cu capul de bour, între coarnele căruia se află o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stînga de o semilună conturnată. Toate elementele scutului sînt de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei acvile naturale, care ţine în cioc o cruce de aur (acvila cruciată), în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în cea stîngă un sceptru de aur.
Forma de guvernămînt a ţării este republica parlamentară, cu respectarea prevederilor constituţionale vizînd separarea şi conlucrarea puterilor în stat.
Moneda naţională: leul moldovenesc.
Teritoriul Republicii Moldova este organizat pe două niveluri. Primul nivel îl constituie satele şi oraşele, al doilea nivel – raioanele, municipiile (Chişinău, Bălţi, Bender, Tiraspol şi Comrat), unitatea teritorială autonomă Găgăuzia şi unităţile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului.
Din punct de vedere administrativ, teritoriul republicii este divizat în 32 de raioane cu 1 681 de localităţi, inclusiv 5 municipii, 60 de oraşe, 40 de localităţi din componenţa oraşelor (municipiilor), 917 sate-reşedinţe şi 1 507 localităţi din componenţa comunelor.
Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia a fost formată în anul 1994, avînd 32 de localităţi şi în calitate de centru administrativ municipiul Comrat.
Sub aspect economic, Republica Moldova este o ţară agroindustrială, specializată în viticultură, pomicultură, legumicultură şi alte culturi agricole, precum şi în industria prelucrătoare, industria uşoară, industria chimică ş.a. Principalele centre industriale sînt Chişinău, Tiraspol, Bălţi, Bender şi Rîbniţa.
Cultura Republicii Moldova - este cultura statului Moldovenesc, mai târziu Basarabiei şi Moldovei de pe Prut, Republicii Autonome Sovietice Socialiste, Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti şi a Republicii Moldovei independente. Cultura Moldovei este legată cu diferite naţionalităţi, care trăiau şi mai trăiesc pe teritoriul susmenţionat, cu limba vorbită pe teritoriul Moldovei. Cultura Moldovei stă aproape cât cu cultura Ronâniei, Ucrainei şi Rusiei, atât şi cu cultura altor state vecine.

Pe teritoriul republicii se află cca 15 000 de obiecte ale patrimoniului cultural, dintre care 5 206 monumente incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat: 2 696 – monumente arheologice, 1 284 – monumente istorice, 1 261 – monumente de arhitectură şi 225 – monumente de artă.

Tradiţii

Moldova este o ţară europeană cu o îndelungata istorie, o ţară populată, preponderent, de moldoveni, cât şi de multe minorităţi naţionale: ucraineni, bulgari, găgăuzi, ruşi, evrei, nemţi, cehi etc. În acelaşi timp, aici s-au păstrat multe tradiţii multiseculare. Neobişnuit poate părea faptul că mozaicul polietnic al acestui teritoriu nu s-a şters din tradiţiile populare, ci, din contra, le-a îmbogăţit cu noi calităţi, dându-le un nou colorit şi formând un original conglomerat de obiceiuri, ritualuri, folclor etc., omniprezente în satele Moldovei.

Oricât însă de pestrită nu ar fi populaţia de aici, cea mai importantă calitate a ei este ospitalitatea. În Moldova fiecare oaspete este primit cu o deosebită căldură. Gospodarul casei întotdeauna va găsi pentru el un pahar de vin bun moldovenesc, iar gospodina – cele mai alese bucate. Oaspeţii sunt, de obicei, invitaţi în „Casa Mare”, o odaie tradiţională în fiecare casă, unde se petrec toate sărbătorile. Sărbători în Moldova sunt multe şi variate. La ele poate participa oricine. Sărbătorile de iarnă, de exemplu, sunt însoţite de colinzi, haituri, scenete teatralizate ale copiilor şi maturilor de la casă la casă, vestind cu bucurie sosirea unui An Nou. Toţi asteaptă cu nerăbdare venirea lui Moş Craciun cu sania sa plină de daruri. De obicei, copii se pregătesc minuţios pentru această întâlnire: îşi pregătesc diferite costume, măşti, montează scenete teatralizate. În această perioadă sărbătorile calendarului agricol tradiţional se suprapun cu cele creştine, legate de Naşterea lui Hristos – Crăciunul.

O sărbătoare tradiţională moldovenească este "Mărţişorul" – simbolul primăverii. În luna martie toată lumea de la noi îşi pune la piept două fire împletite – roşii şi albe, care semnifică renaşterea naturii. La fel, primavara este serbat Pastele – o sărbătoare religioasă populară în Moldova. Oamenii se pregătesc din timp pentru a împodobi masa cu cele mai bogate bucate şi vinuri, ouă încondeiate tradiţionale şi cozonaci. În timp ouale de Paşti încondeiate au devenit drept opere artizanale departe peste hotarele Moldovei.

Multe evenimente tradiţionale, la noi, reprezintă un amalgam de elemente caracteristice calendarului agricol, păstoresc, religios şi civil, amestec, care în Moldova s-a transformat într-un permanent izvor de bunavoinţă, căldură şi ospitalitate.

Oaspeţii Moldovei în timpul sărbătorilor pot participa la un şir de evenimente culturale: concerte („Mărţişor”, „Cireşar”, „Vă invită Maria Biesu” etc.), teatre („Bitei” etc.), parade şi manifestări de masa de Ziua Independenţei, „Limba Noastră”, hramurile oraşelor şi satelor etc. Zilele roadei sunt marcate în orasele şi satele noastre prin iarmaroace tradiţionale. În timpul acestor evenimente turiştii străini pot cunoaşte îndeaproape folclorul , costumele tradiţionale, piesele de artizanat, etc.

Apar multe tradiţii cu caracter familiar: cumetriile, nunţile, petrecerile etc., care în sate s-au transformat în adevărate spectacole cu mulţi oaspeti şi daruri. Tradiţionale în Moldova sunt şezătorile în zilele de iarnă cu cântece de lăutari şi dansuri.

Se zice că orice oaspete în Moldova este şi prieten.

Sărbători oficiale

1 ianuarie – Anul Nou;

7 şi 8 ianuarie – Naşterea lui Isus Hristos (Crăciunul);

8 martie – Ziua internaţională a femeii;

prima şi a doua zi de Paşte conform calendarului bisericesc;

ziua de luni la o săptămână după Paşte (Paştele Blajinilor);

1 mai – Ziua internaţională a solidarităţii oamenilor muncii;

9 mai – Ziua Victoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru independenţa Patriei;

27 august – Ziua Independenţei;

31 august – sărbătoarea „Limba noastră cea română”;

ziua Hramului bisericii din localitatea respectivă, declarată în modul stabilit de primăria municipiului, oraşului, comunei, satului.

Turism

Începând cu anul 1998, numărul străinilor veniţi în Republica Moldova s-a aflat pe o pantă ascendentă, atingând 25 000 în 2004, majoritatea proveniţi din Rusia, Ucraina şi România. Totodată, numărul moldovenilor plecaţi peste hotare în 2004, aproape că s-a dublat faţă de anul 1997, depăşind cifra de 67 000. Dintre aceştia, cei mai mulţi au vizitat Ucraina, Ungaria, Turcia, România sau Bulgaria.

Filă din patrimoniu

meleagului meu

Două sate pitoreşti de pe malul sting al Nistrului - Coşniţa şi Pohrebea - se înscriu în harta r-nul Dubăsari, Republica Moldova.

Pohrebea este un sat din cadrul comunei Coşniţa, deocamdată cansiderata un ciot.

Situate la sudul raionului, pe malul stîng al Nistrului, la o distanţă de 18 km de centrul raional, la 55 km departare de calea ferată din Tiraspol si la 38 km de capitala republicii – Chişinău, la

Latitudine. 47.1819444°

Longitudine. 29.1661111°,

Istoria:

Deprinderile de gospodărie a populaţiei, precum si aspectul social-cultural al localităţii s-au format de-a lungul secolelor. Isoria apariţiei satului Pohrebea e strîns legată de istoria apariţiei şi dezvoltării statului Moldovenesc, de formare a Ucrainei. În jumatatea sec. a XVII-lea – XVIII au loc migraţiile în masă a populaţiei din cnezatul Moldovei. Anume în această perioadă pe malul sting al Nistrului apar un şir de localităţi întemeiate de refugiaţii cnezatului. Tot atunci are fiinţă şi satul Pohrebea. Localitatea era considerată moldovenească dar în ele locuiesc şi reprezentanţii altor naţionalităţi, în temei ruşi şi ucraineni. Iată de ce printre populaţia acestui sat se întîlnesc mulţi cu nume de origine rusă şi ucraineană, de exemplu Ignatiev, Danilov, Ilievici…

Conform documentelor în 1769, ea fiinţă, satul Pohrebea după ce încoace vine şi se stabileşte un grup de oameni din satul Pogrebeni r-nul Orhei care e notat în documente în 1603.

După istorisirile adunate de la originarii în etate există mai multe variante legate de provenienţa numelui de Pohrebea:

1) provenită de la primii locuitori strămutaţi din satul Pogrebenî, aici, dîndu-i numele Pogrebea.

2) opinia mai populară este că mai demult cînd se forma satul, populaţia sa era aproape toată rusă. Ei îşi făceau case asemănătoare cu beciuri, care în limba rusă se numesc ‚погребы’. De la denumirea caselor s-a format şi denumirea satului Pogreba, mai apoi Pohrebea.

Primele şcoli în raionul Dubăsari apar în 1813, de aici rezultă că undeva în mijlocul secolului XIX a fost construită şi şcoala din Pohrebea.

Coşniţa are 5590 locuitori cu suprafaţa teritorial administrativă de 4407,28 ha, şi suprafaţa agricolă de 3247 ha. Pohrebea are 730 locuitori , cu suprafaţa de 112,37 ha. În total pe comună se numără 2608 gospodării.

Aici clima este temperat-continentală, avînd verile fierbinţi iar iernile scurte şi calde. Temperatura medie a aerului în iulie atinge nivelul de +23C°. Cantitatea de precipitaţii atmofserice constitue 435mm în medie pe an, deobicei precipitaţiile cad in timpul primăverii şi verii.

Relieful terenurilor agricole este neuniform: partea de jos a satelor constitue lunci inundabile; sunt vîlcele, văgăuni lungi, străvechi, terase neinundabile, caracteristice mai mult satului Pohrebea.

Natura, cu maestria sa, s-a dovedit a fi dornică cu aceste sate, înzestrîndul cu o exotică insesizabilă şi irepetabilă. Aceasta se ghiceşte în prapastia de la Nistru, ce retează brusc ogoarele localnicilor, in trecerea lină de la un platou înalt spre valea fluviului susurîndu-şi în tihnă apele.

Casele satelor Coşniţa şi Pohrebea sunt strîmtorate dintr-o parte şi din alta de fîşia îngusta a luncilor nistrene,

Cele din Pohrebea sunt împrăştiate asemenea unui pumn de seminţe, aruncate pe nişte petice de pămînt favorabil, risipite printre pietrişul şi prundişul din jur pe cînd cele din Coşniţa sunt aranjate uniform pe întinderea de cîţiva chilometri a largului şes nistren, de ambile părţi a şoselii centrale. In aceasta constă coplexitatea dezvoltării agriculturii şi ridicarea construcţiilor, dar tot in aceasta prezintă şi originalitatea localităţii.

Ocupatiea principală a băştinaşilor este legată de creşterea vitelor, prelucrarea produselor agricole folosind in acest scop toate bogăţiile naturale oferite de satele natale.

La Coşniţa prima biserică (din lemn) a fost construită în 1760, iar în 1880 a fost zidită una din piatră. La Pohrebea a fost ridicată una asemănătoare. Pereţii ambelor lăcaşe sfinte se mai păstrează şi astăzi. Există o legendă care spune că:Ţarul acestor meleaguri a poruncit ca în acest sat să fie construită o biserică de toată frumuseţea. Cînd biserica a fost gata zidită, în ziua sfinţirii bisericii a născut şi soţia ţarului. Ţarul plin de bucurie a poruncit veselie în tot satul şi ca această zi să fie sărbătorită în fiecare an, care mai pe urmă a devenit şi ziua satului(18 octombrie).

În prezent pe teritoriul satului Pohrebea funcţionează următoarele instituţii din domeniul învăţămîntului, culturii, sănătăţii şi din alte domenii:

* Gimnaziu s. Pohrebea cu Nr. 100 de elevi;

* Căminul cultural (în prezent în stare avariată);

* Punct medical;

* Oficiu poştal;

* Staţia de telecomunicaţii cu capacitate de numere în s. Pohrebea 175 abonaţi:

* O bibliotecă.

Ca generalizare, ar trebui să menţionăm că soarele pământului natal

dă tuturor lucrurilor un farmec ce nu se mai găseşte în nici o altă parte a lumii.

Fiacare îşi iubeşte pământul nu pentru că e mare, ci că e al lui...